Discuția cu Laura a redat multe aspecte interesante despre ce s-a întâmplat ultimele 18 luni, iar perspectiva sa despre ce înseamnă viața de antreprenor și coach chiar oferă speranță oricui își dorește să facă asta. Te invit să citești mai multe în interviul de mai jos.
Spune-mi câteva lucruri despre tine pe care nu le găsim pe LinkedIn sau pe blogul tau.
Mă mândresc cu faptul asta și îmi place să cred despre mine că nu mă feresc să raspund la nicio intrebare, așadar, iată două lucruri mai intime despre mine:
Sunt pasionată de ezoterism. Citesc orice îmi cade în mână legat de subiect. Chiar acum am pe noptieră “Ocultism, vrajitorie și mode culturale” de Eliade. Cumva perspectiva asta mă încurajează să integrez faptul că orice ni se întâmplă e complet pasager, iar asta mă ajută să tratez lucrurile cu mai multă ușurință. Interesul pentru subiect mi-a fost stârnit din copilarie, când ascultam, din capul scării, discuțiile din sufragerie despre spirite, vieți trecute, proiecții și alte subiecte…eliberatoare.
Un alt lucru pe care nu-l găsiți nicăieri este că în ultimul an am vândut 5 tablouri. Au fost toate comandate de vechi clienți care au revenit și cărora le mulțumesc, în primul rand, că mi-au dat minunata șansă să fiu creativă. Am făcut școala de arte, însă o foarte lungă perioadă de timp n-am mai pictat deloc. Din fericire însa, acum trei ani am reînceput cursurile de pictură și aproape imediat am început să vând lucrări.
Care ar fi un top al provocărilor cu care s-au confruntat clienții tăi de pe zona de coaching în ultimul an și jumătate?
Dacă toată pandemia s-ar fi terminat în jumătate de an, cred că cea mai mare problemă a cliențiilor mei ar fi fost adaptarea la noile condiții de piață. Evident, când ne-am văzut carantinați, status quo-ul s-a schimbat. Prima provocare a fost regândirea modului în care poți funcționa cu noile restricții. Cum ajungi la clienți, cum te asiguri de productivitatea angajaților, cum îți mai atingi targetele sau dacă le ajustezi.
Apoi, pe măsură ce restricțiile au continuat, discursul s-a schimbat un pic. După câteva luni în care majoritatea afacerilor au reușit să supraviețuiască, dacă nu chiar să înflorească (căci am și astfel de exemple), oamenii, capul acestor afaceri, au început să-și pună o altă întrebare: de ce fac ceea ce fac? În alte cuvinte, s-a discutat mult despre scop, iar odată cu aceste discuții, s-au produs niște schimbări cu totul și cu totul spectaculoase.
Cred, prin urmare, că cea mai mare provocare a ultimelor 18 luni a fost realinierea scopurilor noastre profesionale cu cele personale. În același timp, odată cu acest proces, au apărut afaceri cu povești mai pertinente și autentice.
Cum ai defini situația antreprenoriatului în România – atât din calitate de antreprenor, cât și de coach al celor care se îndreaptă în direcția aceasta?
Tatăl meu este antreprenor, așa că de când mă știu, am avut contact direct cu antrepronoriatul romanesc. În plus, printr-un concurs nefericit de întâmplări, a pierdut de două ori toate sursele de venit, astfel încât am fost, în mai multe etape ale vieții, martora de prima mână la câteva start-up-uri. Prin urmare, ce pot să spun cu siguranță despre piața din România este că, pe de-o parte este iertătoare, si pe de alta, plină de oportunități. Ce înseamnă asta, concret? Că dacă o dai în bară în România, spre deosebire de alte țări, ai minunata șansă de a o lua de la capăt, în alt domeniu, pe alt segment.
Lucrul acesta îl văd și în coaching. Clienții sunt plini de resurse, energie și idei. Sunt mereu în mișcare și gata de schimbare. Cumva, adaptabilitatea a devenit cuvântul-cheie în antreprenoriatul românesc. Și cred că atât timp cât tot ceea ce faci urmează reperele morale personale, există mereu încă o șansă la succes.
Cât despre experiența mea de antreprenor, pot spune că indiferent cât am încercat să-mi creez realitatea cotidiană, fiind cât se poate de corectă și sinceră în aspectele muncii mele, au fost momente în care am fost total dezamăgită. Cumva, am simțit mereu că românul, indiferent că între firmele voastre se încheie un contract, simte că îți face un favor prin muncă sau produsele sale, chit că acestea sunt, evident, remunerate. Iar favorurile, evident, poartă cel mai mare preț. Invers însă, mi s-a întâmplat de multe ori să am clienți care să aibă pretenții dincolo de obiectul contractului. Concret, se întâmplă să ai clienți care când cumpără ceva de la tine, să aibă impresia că ai venit la pachet cu produsul. Astfel, ne trezim des cu telefoane duminică seară, cereri de oferte vineri, iar luni la prima oră mailuri despre acestea, pretenții dincolo de obligațiile din contract șamd.
Arma cea mai potrivită pentru aceste ocazii, a fost, fără excepție, un contract extrem de bine structurat și o atitudine amabilă, dar care impune limite clare. Lucru pe care mereu l-am admirat la alți parteneri și am căutat să-l replic în muncă noastră.
Apropo de antreprenoriat – cum se împacă el cu un job full-time și ce sfaturi le-ai da celor care se gândesc să încerce acest mix?
Având în vedere cât de mult s-au schimbat cerințele job-urilor full time și ideea de zile de concediu nelimitate, plus faptul că românul este până la urmă, plin de resurse, cred că este un mix cel puțin posibil. Am destule exemple în jurul meu care reușesc să împletească cele două cariere destul de grațios. Cu toate acestea, din păcate, nu te poți implica cu totul în două relații, așa că, în cele din urmă, cred că unul dintre ‚proiecte’ trebuie abandonat. Acum, rămâne la latitudinea fiecăruia dacă alege siguranța unui job full-time sau libertățile antreprenoriatului. Ce știu sigur este că fiecare prezintă avantaje proprii care sunt greu de comparat, lucru care face destul de dificilă tranziția de la un job full time la antreprenoriat sau invers. Dar, în aceste cazuri, în care ne este greu să alegem dintre două aspecte ale vieții noastre, a ne întreba despre motivația din spatele fiecărei alternative este drumul cel mai scurt către o decizie corectă.
Care ai spune ca este rolul principal al coaching-ului în viața profesională a unui individ?
Scopul coachingului este, în primul rând, să aducă claritate. Uneori, sub presiunea socială și a nevoilor arzătoare, uităm care sunt scopurile noastre cele mai importante. Lucru care ne face să pierdem timp și energie, resurse de care, evident, avem atât de mare nevoie în munca noastră.
Apoi, ce terapia este pentru emoțional, coachingul este pentru profesional. Uneori avem nevoie să ne auzim spunând lucrurile pe care le gândim pentru a ne ajuta să ne înțelegem noi înșine mai bine. Cred că ambele domenii țin de un soi de igienă mentală și că e necesar, cel puțin din când în când, să trecem prin birourile ambilor specialiști.
Definiția coachingului sistemic pe care îl practic se referă la asistarea discursului clientului către atingerea unui scop. Prin urmare, mai pe șleau, coachingul are rolul principal de a ne asigura că nu procastinam.
Care sunt câteva dintre aspectele care tu crezi că te ajută să rămâi relevant din punct de vedere profesional și pe care le-ai recomanda?
A fi relevant, pentru unii, înseamnă să te reinventezi continuu. Pe lângă faptul că mi se pare, personal, extrem de obositor, consider că e și periculos. Dacă te reinventezi continuu, nu înseamnă, de fapt, că te tot îndepărtezi de valorile tale fundamentale? Și atunci, cred foarte mult în două lucruri: corectitudine și autenticitate.
Corectitudinea cred că nu are nevoie de explicații, dar, pentru mine, aceasta include și orice regulă de bun simț ne putem imagina. Una este să fii doar corect, conform contractului, alta este să fii și un om cu ceva inteligență emoțională, care să nu abuzeze de poziția sa.
Cât despre autenticitate, cred că este o super-putere. Am cunoscut câțiva oameni cu adevărat autentici și mi se pare că au găsit autostrada către succes. Odată ce știm cu adevărat cine suntem, ce vrem, putem cere de la viață și lua cu ambele mâini fără să simțim să ne cerem scuze.
Cum vezi digitalizarea accelerată din ultimii ani și ce efecte – benefice sau nu – crezi ca va avea asupra relatiilor interumane?
E un paradox. Cu toate că ne aduce mai aproape de mulți oameni, ne afectează relațiile apropriate de până acum. Ne petrecem mult timp zilnic stand în fața ecranelor, conversandu-ne cu oameni pe care probabil că nu o să-i vedem niciodată, dar acest gen de socializare are tendința de a înlocui multe dintre conversațiile telefonice, cafelele, ieșirile cu prietenii.
Cred în schimb, ca în orice, că echilibrul este cheia. Dacă folosim platformele de socializare suficient încât să ne bucurăm de avantajele pe care le aduc în viețiile noastre, suntem câștigați. Dat fiind contextul ultimelor 18 luni, cred că această digitalizare accelerată a adus un sprijin psihicului nostru deja pus la încercare. Imaginați-vă cum ar fi fost să nu putem să ne vedem prietenii, familia, nici măcar pe ecranul unui telefon.
Ce contează acum însă, este că odată cu ridicarea restricțiilor, să facem eforturi pentru a aduce din digital în fizic această conexiune. Să reîncepem să facem vizite, să ieșim împreună, să mergem în vacanțe.
Citeam un studiu conform căruia principalul factor care influențează sănătatea mentală și fizică, pe termen lung, sunt relațiile de calitate. Așadar, cred că, indiferent prin ce mijloc întreținem aceste legături, ar trebui să le considerăm prioritare.
Care ar fi un obiectiv profesional pe care ți-ai propus să îl atingi în 2021 și care e statusul lui în prezent?
Având în vedere faptul că anul 2020 a fost dificil, dar s-a terminat neașteptat de pozitiv și că în același an am devenit mamă, obiectivele mele personale pe plan profesional au fost un pic diferite de alți ani. Așadar, considerând totuși criza transporturilor, scumpirea componentelor și a materiilor prime, pe lângă faptul că ritmul meu personal a fost încetinit cu mult, în 2021 mi-am dorit să pot menține nivelul anului trecut. Lucru care, în ciuda tuturor piedicilor nou întâlnite, s-a și întâmplat. Ba mai mult, am reușit, cu ambele afaceri să menținem o creștere ușoară, lunară.
Știu că îți place tare să citești – ai ceva recomandări pe zona de dezvoltare personală și/sau profesională?
Probabil că ultima mea lectură, pe subiectul ocultismului nu e chiar pe gustul tuturor ????) Totuși, o să evit să recomand cărți extrem de populare, din top-urile self-help sau business.
Așa că îndrăznesc să recomand Positive Psychology in a Nutshell: the science of happiness, o lectură destul de ușoară care mi-a plăcut enorm pentru că, asemenea coachingului, ajută la schimbarea perspectivei din care privim încercările cotidiene. Vorbește despre valori individuale, despre schimbări de mentalități și, pe scurt, despre cum să vedem mai mult bine în viețile noastre.
De asemenea, celor cărora le e frică să înceapă un proiect, recomand Bird by Bird. Cu toate că este un soi de manual practic pentru scrierea unui roman, este un ghid folositor pentru oricine are trac. În plus, cu ocazia acestei lecturi am făcut cunoștiință și cu Anne Lamott, care este un speaker pe care am ajuns să-l urmăresc cu mare plăcere și să-l îndrăgesc.
Dacă ți-a placut articolul și vrei să o cunoști mai bine pe Laura, o poți contacta pe profilul ei de LinkedIn.
Ca un gând de final, dacă vrei să faci parte din comunitatea Starfish, unde trimit lună de lună un newsletter cu resurse faine pentru oameni ocupați, dar deschiși la minte, dă un join aici.