Robert Blaga a depășit granițele bulei culturale din care facea parte când a dat nas în nas în sala de curs cu oameni din culturi diferite, care i-au largit viziunea asupra situației actuale în ceea ce privește procesele de învățare și l-au ajutat să lase în urmă explicațiile simpliste despre realitate de care se lovise până atunci. Robert este Founder & CEO la Brainiup, care se joacă cu echipe din companii bazate cam oriunde ai pune degetul pe hartă și care a regândit procesul de învățare prin gamification și l-a dus la un alt nivel.
Discuția cu el a bifat experiențe, definiții, rezultate și previziuni, iar răspunsurile lui Robert sunt și ele o joacă inteligentă cu expresii și cuvinte, concepte și planuri. Te invităm să îl parcurgi, te așteptăm cu păreri și te sfătuim să îți permiți să te joci mai des. Ce zici?
1. Ai ales să urmezi o carieră în domeniul învățării sau te-a ales ea pe tine?
Nu știu dacă am ales sau m-a ales domeniul învățării, însă cu trecerea anilor am început să fac “învățare” cu mai multă intenție. Acum văd procesul cu mai multă detașare, ca și cum învățarea este inevitabilă, iar rolul meu este să o ghidez către zone utile mie și celor din jur.
2. Neuroștiința e un termen mai greu de digerat. Ne explici puțin cum crezi că se îmbină principiile neuroștiintei cu învățarea prin joacă?
Orice subiect complex, tehnic (și aparent arid) se întâlnește cu aceeași problemă: dacă lipsește pasiunea pentru domeniu, oamenii își pierd răbdarea, apare frustrarea și renunță. Jocul este ca un limbaj universal, ceva ce orice om poate să înțeleagă (chiar și cei care spun ca “ei nu se joacă”). Cu cât este mai dificil subiectul, cu atât este mai ușor de abordat prin joc, pentru că biologia creierului este setată să intre în gaming mode. Mecanismele de recompensare ale creierului intră în acțiune instantaneu când apare o problemă de rezolvat, iar orice joc este în esență un exercițiu de rezolvare de probleme.
3. Ce funcționează pentru tine când vine vorba de învățarea unui skill nou?
De fiecare dată funcționează același lucru, nu numai pentru mine, ci pentru toată lumea: exercițiul conștient. Din fericire, neuropsihologia a dat deja verdictul în privința învățării, iar lucrurile sunt mai clare aici în comparație cu alte subiecte. Dacă repeți un comportament de mai multe ori, iar după o serie de repetiții te oprești, reflectezi și încerci să faci puțin mai bine data viitoare… dezvolți un comportament nou. Niciun secret aici, din păcate, doar efort, conștientizare și feedback (din partea ta și a altora).
4. Dacă ar fi să faci un top al elementelor care fac procesul de învățare să fie unul calitativ, care ar fi acela?
Pentru mine învățarea de calitate este învățarea utilă (învăț ceva ce mă ajută pe mine sau pe alții) și învățarea durabilă (învăț ceva care rămâne cu mine cât mai mult timp). Învățarea inutilă, în schimb, poate fi mult mai interesantă, pentru că seamană mai mult cu o joacă: învăț de dragul de a învăța, nu pentru că aș avea un beneficiu real la final. În acest context, pentru ca procesul să fie calitativ, am nevoie să conectez conștient obiectul învățării de viața de zi cu zi. Dacă nu pot face asta, atunci învățarea nu mai e de calitate, dar poate fi de amuzament 🙂
5. Poți să ne împărtășești o experiență de învățare livrată către un client care a avut un rezultat mult peste așteptările tale? Ce a fost diferit față de altele?
Pentru că rolul meu din ultimii ani este mai ales de creator de instrumente de învățare prin joc, aș vorbi mai degraba despre o experiență de învățare livrată de un partener cu ajutorul unui joc realizat de noi la Brainiup. Clientul era primul ministru dintr-o țară asiatică, iar echipa era formată din membrii cabinetului său (miniștri, secretari de stat, funcționari de rang inalt). După ce au jucat Before Mars, simularea noastră de echipă, grupul a ajuns la concluzia complet neașteptată că este nevoie să schimbe în întregime un aspect cultural al societății pentru a crește performanța economică a țării. Rezultatul ne-a surprins și pe noi, iar cea mai probabilă cauză a fost modul în care oamenii au conectat jocul și rezultatul din joc cu dinamica culturală a echipei și a țării. A fost ca și cum s-au uitat într-o oglindă, însă într-un mediu sigur, cu risc scăzut pentru o conversație autentică și importantă.
6. Cum influențează activitățile de joacă sau gamification creșterea legăturilor dintre membrii unei echipe?
Ca în exemplul de mai sus, jocul creează un spațiu cu oglinzi, dar un spațiu în care oamenii se simt în siguranță și astfel pot intra mai ușor în conversații cu sens. Gamificarea, însă, funcționează diferit de joc, pentru că ea manipulează într-un fel jucatorii să se conecteze unii cu ceilalți. Din cauza asta văd gamificarea mai utilă în exersarea de comportamente, iar jocul mai util în dezvoltarea gândirii.
7. Ai un citat favorit care să definească percepția ta despre învățare? Daca da, ni-l poți împărtăși?
Am un citat favorit, și întâmplarea face să fie chiar despre învățare (mai ales din perspectiva celui care îi învață pe alții): The trick to education is to teach people in such a way that they don’t realize that they are learning until it’s too late. Îi invit pe cititori să găsească autorul citatului (cam așa funcționează gamificarea).
8. Ce sfaturi le poti da oamenilor care vor sa invete lucruri noi si nu stiu de unde sa inceapa sau cum sa isi pastreze motivatia pe durata procesului de învățare?
Știm deja cum se învața eficient. Știm însă destul de puține lucruri despre cum să ne păstrăm motivați, mai ales atunci când descoperim că subiectul e mult mai dificil decât credeam. Nu am o soluție prea elegantă, din păcate, deși internetul (și bibliotecile) e plin de soluții, unele mai bune decât altele. Dar în loc să creez o buclă involuntară, în care încerc să învăț ceva, după care renunț, după care iar incerc și iar renunț, aș sugera mai degrabă crearea unei bucle conștiente: sunt curios despre subiectul / abilitatea X, așa că le explorez. Și când nu imi mai face placere, explorez altceva. E același comportament, însă fără presiunea performanței, iar asta dă spațiu creierului să conecteze lucrurile în background și să învețe multe lucruri pe jumătate. Rezultatul este că nu ai o abilitate nouă, însă nivelul de creativitate crește, pentru că ce altceva este creativitatea decât un mod nou de a conecta jumătăți? Așadar, dacă ai un pattern de renunțări, pune-l la lucru pentru a deveni creativ!
9. Ca să încheiem interviul uitându-ne spre viitor, ce elemente noi preconizezi că vor aparea în zona de învățare în următorii ani?
Cred că o să existe din ce în ce mai mult focus pe învățarea autonomă, neghidată de un proces formal. În același timp, cred că învățarea formală se va transforma mult, mai ales din punct de vedere al subiectelor abordate. Vom vedea din ce în ce mai puține cursuri tehnice și din ce în ce mai multe cursuri care dezvoltă gandirea, creativitatea și abilitatea de a lua decizii în contexte noi, complicate și ambigue.
O parte din învățarea de comportamente foarte specifice va trece în VR (operarea unor utilaje), iar învățarea la job cu ajutorul AR va deveni, cel mai probabil, un trend stabil în câțiva ani. Ce nu văd din perspectiva tehnologiei este integrarea ei în dimensiunea umană a muncii, unde abilitățile de relaționare și conducere sunt mai degrabă inhibate de prezența tehnologiei decât sunt ajutate.
Pe Robert îl găsiți pe LinkedIn, dar și pe pagina de contact de la Brainiup. Te încurajăm să îl abordezi cu orice idee ai avea, oricât de jucăușa ți s-ar parea. ????